Negura Bunget Poarta De Dincolo 1. Hotar 2. La Marginea Lumii 3. Frig În Oase 4. Poarta De Dincolo 1. Hotar Vesmânt din argint de luna cu stele ce-or s-apuna Îmbraca casa lumilor, lumina lumanarului Orbitor ochi, rosu ranit, zace la margine Naluca s-arata, din ape purtata. Stins. Haina noua de peste noua mari Îmbraca trupul firii cerului senin Aer curat umple plamânii lumii Suflet pur acopera carnea golita Margine de cer s-aduna Si ca tunetu’ rasuna Lumi de dincolo s-apuna Si îmi calca peste nor Caci aici eu am sa mor Dincolo de zbor si dor Parca din pamînt rasuna Lumi din colt de cer s-aduna Miez de sori ce or s-apuna Si-mi arata pe sub nori Si-mi arata, toti deodata Cei ce zboara peste sori Praf de zgura în pamânt vrajit de ura Pulbere de stele în bucati de jele Latra pustiu buricul pamîntului Urma calda în strafund de piatra Un hau casca desisul sufletului ’mbracat în soarele lumii potrivnic Arata golul fiintei din margine de hotar Margine de cer s-aduna Si ca tunetul rasuna Lumi de dincolo s-apuna Si îmi calca peste nor Caci aici eu am sa mor Dincolo de zbor si dor Trup de lup în cap de urs Ma întorc ca sa închipui 2. La Marginea Lumii Cîntec de zori din lumi fără de sori Treze_te amurgu’ negru Mii murind, ascultă puterea viilor Și carnea, mi-i mai aproape Carne ce simte greutatea spiritului, descătu_at Suflet, desăvâr_ind ce mintea nu mai prinde Lumi ce se despart, din nouri fără soare Rodesc destine, desprinse din suspine Ars soare cu pământ încins Dogorît, sufletu’n coborî_ de munte Piezi_ă se ridică zăpada timpului ’mpietrit Norii ce-n cerc î_i mi_ca zarea. Încercînd, altfel se a_ează Om descătu_ează, suflet dezvelit De nor golit, o scară spre cer Adîncit mister o zare-n a_teptare Pămînt sterp, piatră arsă-n pustiu de lume Încet timpul încovoaie relele lumii dedesubt ’nsemnați semenii _timei scuipă foc De sus _i de jos, de jos _i în sus suflu vital firii 3. Frig În Oase 4. Poarta De Dincolo Un fulger ce sparge Un nor ce prabuseste Într-un adînc de noapte Dintr-un afund de hau Cerul se oglindeste O poart-a cerului de asfintit Cel din adînc de univers venit Ce poarta sufletul pe cai Pe cai de lume nestiuta Pe drum de ziua nefacuta O soarta a-timpului ce se-ncovoaie Pe-a timpului carare De-al ei dincolo ce poarta Apa moarta uda pustiul Ce-nvie-n esenta de soare Vechii trezesc cu vie apa lumea Doare, doar sori cu nori Moare, mori lumi cu sori Nimeni grija sortii n-are Din trei zari învesmîntat Zvon udat s-arunca peste lumi De din sfîrsit