Zgard / Prohod - Ascension: Paramatman
 |
 |
||||||
| Original Version | A5 Digipack Version | ||||||
| --- Zgard --- | --- Zgard --- | ||||||
| 1. Creak of the Tree | 3:56 | 1. Creak of the Tree | 3:56 | ||||
| 2. Wander the Mist | 7:27 | 2. Wander the Mist | 7:27 | ||||
| 3. Cold Sundown | 9:50 | 3. Cold Sundown | 9:50 | ||||
| 4. Madness | 9:32 | 4. Madness | 9:32 | ||||
| --- Prohod --- | --- Prohod --- | ||||||
| 1. Văzduh nsngerat | 1:42 | 1. Văzduh nsngerat | 1:42 | ||||
| 2. Suflarea Chintesenței | 14:58 | 2. Suflarea Chintesenței | 14:58 | ||||
| 3. Viscol De Tăciune | 4:54 | 3. Viscol De Tăciune | 4:54 | ||||
| 4. Calea Visului | 5:15 | 4. Calea Visului | 5:15 | ||||
| 5. Suiș Către Vrful Uitării Lumești | 4:08 | 5. Suiș Către Vrful Uitării Lumești | 4:08 | ||||
| total time | 61:42 | total time | 61:42 | ||||
1. Creak of the Tree
2. Wander the Mist
[RUSSIAN TITLE - Бродят Туманы]
Бродят по лесу седые туманы,
Дебри дремучие снова во мгле,
Сосны унылые да истуканы,
Стражи немые на нашей земле.
Вечер унылый победно ступает,
Мрак оседлал под собою ветра,
Там где закат до утра засыпает,
Звёзды сверкают как искрв костра.
Словно в трауре хмурые тучи,
Грозно нависли глядя с высоты,
Б праведном гневе Перун всемогучий,
Мрачно взирает на монастыри.
Те как могилы и в них мертвецы,
Но только не знают об этом,
Ведь молятся трупу слепые глупцы,
И ложь называют заветом.
Бродят по лесу седые туманы,
И заклинают волшебную вязь,
Та что вернёт людям разум и память,
Предков с потомками укрепит связь.
Нить колдовскую сквозь время натянут,
Эхом пронзят на зов тишины,
В дебри дремучие боги заглянут,
И оживят снова вещие сны.
Время вставать, время не спать,
Реки судьбы не тянутся вспять,
Сварги врата распахнуты вновь,
Пусть же проснётся Славянская кровь!
3. Cold Sundown
[RUSSIAN TITLE - Холодный Закат]
Везмолвные капи, угрюмо молчат,
И смотрят в далёкую даль,
А в сумерках зимних холодный закат,
На сердце тоска и печаль.
Святыня заброшена люди забыли,
Где правду искать и приют,
И тем кому пращуры требу носили,
Лишь волки ночами поют.
Холодный луч из хмурых туч,
Вновь угасающего солнца,
Как тень по капищу ходил,
Тоску вечернюю дарил.
Под снегом лохматым дремают леса,
Лишь вороны грают порой,
Луна освящает в ночи небеса,
И манит нас в Ирий домой.
На капище мёртые тайну хранят,
И ведают, время грядёт,
Со Сварги спешит Перунова рать,
И кару неверным несёт.
4. Madness
[RUSSIAN TITLE - Безумие]
Звёздное небо, бескрайняя ночь
Тьма её чадо, тьма её дочь
Светом луны, леса покрывает
Мрачным безмолвием всё покрывает
Страх выползает, холодной змеёй
Вьётся над раненой смертью судьбой
Никто до рассвета её не спасёт
В кошмаре проклятий да муках умрёт
Сны ядовитые душу терзают
Чёрною мглою покой отравляют
Шёпоты мёртвых пронзают сознанье
Разум в конвульсиях диких страданий
Танец агонии в жутких виденьях
В пасти безумия-ярость, презренье
Призраки ужаса манят зовут
Сумерки вновь ко мне боль приведут
Слышу симфонию арфы кровавой
Вены пропитаны мутной отравой
Рвётся на ружу мой бешеный
Меркнет рассудок во мне в этот миг
Чёрные думы мои палачи
Гаснет надежда как пламя свечи
К смерти апатия-к жизни тоска
Пуля застыла опять у виска...
5. Văzduh însîngerat
6. Suflarea chintesenței
[ENGLISH TITLE - Breath of Quintessence]
(Lyrics partly taken from Miron Costin’s “Viata lummi”)
“A lumii cântu cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ata:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume-nșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roata.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite.
Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
Și ca apa-n cursul său cum nu să oprește.
Așa cursul lumii nu să contenește.
Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.
Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere?
Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu,
Ce e-n lume să nu aibă nume muritoriu?”
Cei ce n-au nume.
Al inimii glas.
În cel mai sfînt ceas.
Vrăjmașia-n sînu-mi spurcă.
Vrerea de-a trăi.
Lumea-n flăcări se consumă.
Iar noi nu vom ști.
Ce-i vifornița din inimi.
Ce-a-nghețat suflarea.
Unde-i crunta zămislire.
A iernii-n durerea-i.
Printre vîrfuri calea-mi taie.
Spre mistuirea cerului.
Din aven se naște spaima.
Uluind prin biruința-i.
Suferința renaște.
Duhul spre-a tămădui.
Moartea cărnii prevestește.
Astfel fi-vom veșnic vii.
Har, al negurii rînjet.
Scrijelește-n suflet slova.
Focului ce mistuiește
Și ce aura sporește!
Neam de carne să dispară.
Ucigașii să descindă-n.
Destruparea-ntru ocară
Sîngerarea să se stingă!
Veștede frînturi de lacrimi.
În adînc de ochi s-adună.
Tații morți, mame străine.
De moarte de-om răsună.
Văile de sînge-n clocot.
Se-nspumează sub neantul.
Din viroagele uitării.
Prin tăișul primenirii.
Printre vîrfuri calea-mi taie.
Spre mistuirea cerului
Din aven se naște spaima.
Uluind prin biruința-i.
Suferința renaște.
Duhul spre-a tămădui
Moartea cărnii prevestește.
Astfel fi-vom veșnic vii.
In aceasta grotă.
Soarele se stinge
Carnea-mi se desprinde.
Gîndu-mi se deprinde
Cu moartea!!!
De veghe între stele.
De nădejde asudat.
Îmi intorc privirea.
Către ne’ntinat.
Rece apă-n sin mă tine.
Glia trupu-mi găzduiește.
Fumul gîndului plutește.
Pe aripi de brize fine
Viscol sufletu-mi gravează.
Chintesența nemuririi.
Rădăcini se-mbrățișează.
Peste inima fierbinte.
7. Viscol de tăciune
[ENGLISH TITLE - Fire Storm]
De moarte vifor ne-astupă vederea.
Apa tot ceru-n potop îl preschimbă.
Din glia udă se ridică norii.
Din zăgazul vieții se astupă anii.
Ce din irosire-au invocat doar temeri.
Sfînta rădăcină pașii ni-i îmbie.
Culmile se-nalță și în jos.
Vorbele amare dinspre lume-s de prisos.
Prin rădăcină de lumină.
Se-ascute-n aer.
A celor seculari nădejde și trăire.
Din asuprire pogorîți cu inima de foc,
Din carne omorîți, dar dorul li-n alt loc.
Culmile se-nalță și în jos.
Iad trăit-am p-astă lume.
Cît cuprins am fost de spaima.
Cărnii ce tăgăduia.
A sa tînjeală spre taina.
Vieții-ntregi din măiestrie.
Ce din sînge zugrăvește.
Frumusesțe și vecie.
Ce stingerea n-o pîndește.
Ierburi fine au grăit.
Mintea au întunecat,
Cataracta ochiului.
Sfarmă ochiul inimii.
Ne’nțeleasă e minunea.
Aripelor ce-au fost frînte.
Ferecată este lumea.
De-ale stihiilor sfinte.
Graiuri ce belșug înoadă.
Și ce-n dalbe pînze țes.
Inimi din mătasea lunii.
Omului să îi dea ghes.
Că din liniile ființei.
Praf s-alege de viitura-i.
N-o indrumi spre cotitura.
Care-i vălul neștiinței.
Ș-astfel soarele din peiptu-ți.
Scrum preface munti, meleaguri.
Ce din leagăn te-au vegheat.
Și legea ți-au priveghiat.
Prin rădăcină de lumină.
Se-ascute-n aer.
A celor seculari nădejde și trăire.
Din asuprire pogorîți cu inima de foc,
Din carne omorîți, dar dorul li-n alt loc.
8. Calea visului
[ENGLISH TITLE - The Dream's Path]
În miez de cuget.
Nebanuită s-ascunde.
Dorința de pierzanie.
De viață ce se frînge.
’n-a sorții bucurie.
O lacrimă-i sortită.
Să-și cuibărească taina.
În cea mai albă clipă.
Limpede-i veselia.
Ce ștreangul îl atîrnă.
Destăinuid dorința.
Arcană de-a lua urma
Venirii sieși lumii.
În primordiale vremuri.
Subt suspinele lunii.
Schimbate în batjocuri.
Dansul vieții îl las celor ageri.
În spirit și-n minte.
În cugete fragezi.
Să caut menirea dintîi zămislirii.
Purced să devin ființă de lumină.
Batjocura senină arde în spini visul.
A lumii sclipirea, în ceață-i nescrisă.
Desfăcută.
Desfăcută!!!
Săli de regi.
Crînguri de îngeri.
Toate au mina.
Neștirii.
Pribegi.
Sunt în lume.
Cei ce n-au nume.
Al inimii glas.
În cel mai sfînt ceas.
Rîvna la stele.
Suflul de iele.
Visului prihănit.
Unde-i e locul?
Moartea-i sorocul?
Smulge-mi aripa!
Sfărimă clipa!
Timpu-i ruină, uitarea-i sublimă!
Paramatman!
Sufletu-mi strigă, Paramatman!
Sfîrșitul strigă.
9. Suiș către vîrful uitării lumești
[ENGLISH TITLE - Climbing Towards the Mountain of Oblivion]
Gol in sînge negru zac.
Sub mormintele ce tac.
Năucit privirea-mi spre-al înaltului.
Neant ce străluce mi-arunc.
Trupu-mi în scrum prefac!
De vestmînt de carne.
Grăbit mă lepăd.
De a mea pierzanie.
In văpăi mă curăț.
Urmele cerului se spală.
Lespedea din pămînt răstoarnă.
Foc m-aleargă pe meleaguri.
Întrupat în paseri sfinte.
Către căile sinistre.
Din a patimii fierbinte.
Spaimă.
Fund de lume.
Arde-mă-n trăire,
Veșnică menire.
Udă sfinte strune!
Dinspre labirint din sine.
Morți la poartă se adună.
Sa cerșească scîrnav spirit.
Venerînd nevrednic scîrba.
Cărnii irosite-n mantia.
Soarelui ce putrezit-a.
Ploaie de cenușă sparge.
Craniile-mpietrite.
Iarna duhului va da.
Viețuire.
Gănd indizolvabil, din a vremii negură, din al negurii pîntec, din al pîntecului măcel îngrozește mintea ne-nvățată!
Lyrics in plain text format
